Coplesit de atatea intrebari fara raspuns, reactii fara noima si cuvinte dintre cele mai alese spuse in momente nepotrivite (considerate potrivite in mintea`ti zburdalnica), unde mai pui planurile pe care ti le facusi, ajungi la un moment dat sa izbucnesti, sa elimini totul, iti doresti sa poti plange si sa te descarci, insa … pur si simplu nu poti, esti blestemat sa tii totul in tine impotriva vointei fiintei tale suferinde. Te arunci in pat si visezi in continuare, prostule! La ce? La lucruri pe care nu le vei avea poate niciodata, la lucruri care sa te completeze si sa faca din tine un om demn de respect si nu un pacalici asa cum ai fost toata viata, un om cu mult umor folosit in scopul de a distra pe altii, DA ! Te afli in situatia clovnului, despre care se spune ca este cel mai nefericit om de pe pamant (sau ceva de genu`). Nu incerca sa te minti nenorocitule, uneori adori  sa te izolezi si sa`ti plangi de mila ca un copchil  ….  stai si suferi ca un idiot in timp ce altii isi traiesc viata. Bine faci, “boemule”, daca tu asta intelegi prin “suferinta dureros de dulce” …