Zi de duminica, io intr`o forma de invidiat – 105 kg, un tricou mulat pe corp, pe care cu greu am reusit sa`l dau jos de pe mine, in speranta ca ma va remarca vreo pitipoanca din imediata apropiere. Meciul incepe, sunt in echipa cu doi incepatori ( :D ), “vedeta” trebe sa se descurce cu ce are, o sumedenie de driblinguri, multa alergatura, certuri ca la usa cortului (asta se intampla de fiecare dat` cand joc fotbal), rezultate CANCH. Dupe nici mai mult, nici mai putin de 20-30 de metri parcursi in sprint balena esuata, aka io, a trebuit sa respire prin toate extremitatile c`altfel ceda … zilele in care maximul de adrenalina era atins in momentul in care coboram si ridicam scarile si`au spus cuvantul … grasimea de pe namila isi spuse cuvantul. Un teren de nici 30 de metri, 3 la 3, porti de handbal. Primul meci ne`am luat`o 10-9, a urmat un altul in care am batut cu 10-9 si tot asa pana cand Ronaldinho de Vaslui (adica tot io) si`a dat viata ptr a agata un balon ce se indrepta spre aut, l`am impins superb in poarta, numai ca la 2 secunde distanta picioru` a cedat ca reactie a unui carcel ce m`o injunghiat in muschi precum un cutit de macelar :o . Pur si simplu urlam de durere, imi simteam piciorul stang inert … se intarise precum o sticla de suc pe care o agiti, eram un om mort. Deodat` mi`o tasnit lacrimile in ochi, nu mai puteam de durere …. nu mi s`a mai intamplat niciodat` asa ceva :( . Intr`un tarziu am plecat de acolo, nerefacut complet, urme ale acelui mic incident fiind resimtite si azi. Tare greu e sa fii fotbalist !
ps: cand joc fotbal nu pasez, aviz amatorilor !