“Plictiseala”, cuvantul pe care il auzi din ce in ce mai des, fie ca este vorba de un copil de 13-14 ani, student, om cu familie sau pensionar … te trezesti, dai cu apa pe fatza, mananci un pic, butonezi telecomanda, deschizi mess`ul, dupe care rostesti cuvantul magic: “ce plictiseala, cred ca mai dorm un pic”, “as face aia, da` n`am chef, as merge acolo, da` am o lene, etc… duamni ce ma mai plictisesc”. Remediul il gasesti cu greu, ziua consumandu`se intr`un mod cat se poate de … plictisitor, sa zicem. Atunci cand renunti la scoala, locul pe care obisnuiam sa il frecventez, far` vreo foaie, pix sau, fereasca Dumnezeu, rigla, trusa, etc … , zilele`ti sunt din ce in ce mai fade (CIUDAT), pe moment de bucuri de libertate, da` cand faci inventarul realizezi ca ai dat cioara din par (ce puteai sa fii … ) pe o certitudine, de scurta durata si chiar riscanta … lucrurile incep sa se complice in momentul in care certitudinea nu`ti mai aduce satisfactii, te amageste pe moment si iti scutura gandirea cu promisiuni desarte care, desi realizezi ca sunt o fata Morgana, tu continui sa visezi mintindu`te zile in sir ca va fi mai bine … raspunsul il stii deja, revino`ti!