Ma iubeste, nu ma iubeste luni, Iun 2 2008 

… tactica aplicata de Taher in cautarea unui nou antrenor la Rapid. Parca il si vad pe iordanian, aruncand in dreapta si`n stanga petale, urmate de “vrea sa fie antrenor la Rapid/nu vrea sa fie antrenor la Rapid” si cum Loti a intrat la categoria “nu vreau sa fiu antrenor la Rapid”, Taher, cel care visa sa il aduca pe acesta la Rapid, ba chiar avea certitudini in acest sens, a tras si ultima petala in numele lui Jose Peseiro. Sa speram ca nu e ofilita, desi se vede clar ca joaca rolul roatei de rezerva … second hand, rulata in prealabil pe strazile din Romania.

Taher a decis: Jose Peseiro este antrenorul Rapidului

Portughezul Jose Peseiro a fost numit luni seara in functia de antrenor al Rapidului, club cu care a semnat un contract pe trei ani si va avea ca obiectiv castigarea titlului inca din primul an, urmand sa aiba un buget de transferuri de aproape 15 milioane de euro.

Decizia lui Fathi Taher vine la numai cateva ore dupa ce anunta ca va numi noul antrenor abia peste cateva zile.

Peseiro se afla in Romania de o saptamana si va fi prezentat marti in cadrul unei conferinte de presa. La 48 de ani, portughezul are in cartea de vizita mai multe echipe de renume printre care Sporting Lisabona, Al Hilal si Panathinaikos, iar in 2003 a fost secund la Real Madrid.

Pe langa Peseiro, giulestenii au mai negociat cu Ladislau Boloni, neamtul Ernst Middendorp, italienii Camolese si Malesani.

(www.onlinesport.ro)

Soap-opera in Giulesti luni, Iun 2 2008 

La Rapid, echipa pe care io o asemuiesc din anumite puncte de vedere, al suporterilor si nu numai, la o scara mai mica, bineinteles, cu Liverpool FC, are loc an de an telenovele pe banda rulanta. Totul incepe cu Mazilu, transfer reusit, continua cu Ovidiu Herea, jucatorul transferat de presa pe la mai toate cluburile mari din Romania, rezultate medii spre slab si se incheie, pentru moment, cu saptamani bune de umilinta totala in care numele lui Loti Boloni, un antrenor (si nu numai) excelent, a vazut lumina tiparelor mai in fiecare zi. Vine, nu vine … raspunsuri pe care Fathi Taher, actionarul majoritar, sau nu!?, al Rapidului le stia si le comunica in presa, facandu`i pe fanii Rapidului sa spere la mai mult, nu ca in trecut la un Mircea Rednic, cel care a facut naveta “Stefan cel Mare-Giulesti” cu o seninatate inimaginabila afisandu`si ranjetul (plus “bomboane” adresate adversarilor, de la Dinamo sau Rapid … ) cu o intensitate vizibil egala la reusitele copiilor pe care ii antrena, fie ca ei erau dinamovisti, rapidisti … Uite ca Loti nu mai vine, locul sau fiind luat de Ernst Middendorp, german la origini, situatie in care nu putem spera decat la un orgasm rupt din filmele nemtesti pe care le vazui in copilarie … placere maxima = Rapid in Champions League. Sa speram !

Later edit:

Inca o amanare in telenovela ‘Boloni la Rapid’

O mostra de umor unguresc: Fathi Taher, in prosport:

“Când am fost eu în Dubai, trebuia să ne întâlnim la ora 14.00, dar domnul Boloni a venit la ora 16.00. Nu m-am supărat, era OK. Domnul Zotta a fost în Dubai, întâlnirea a fost la ora 13.00 şi domnul Boloni a venit la ora 19.00 şi n-a dat niciun telefon. Iar ieri am stabilit cu dânsul să mă sune la ora 13.00, ca eu să plec acolo la ora 16.00 şi să semnăm contractul. Şi el nu m-a sunat. Avionul pleca la 16.15. Nu m-a sunat, atunci eu la 16.00 m-am dus, am mâncat şi m-am culcat. Am dormit. Apoi, la ora 18 mă uit la telefon şi aveam 16 apeluri pierdute. El era foarte supărat. «Domnule Boloni, dar de ce eşti supărat, domnule?», îi zic. Iar el zice: «Păi, n-ai răspuns la telefon». «Păi, am fost la piscină, m-am distrat, cutare. Dumneavoastră acum o săptămână ce aţi făcut, v-aţi distrat cinci ore, nu?», i-am spus. Aşa a fost

Sharapova, de doua ori femeie luni, Iun 2 2008 

Traim intr`o lume in care trebe sa cauti prin zeci de magazine ptr a`ti gasi ceva pe plac, oferta nu s`a diversificat, cel putin nu in bine, modelele noi aparute fiind din ce in ce mai odioase … pantaloni, papuci, rochii, etc., nu ne rezumam numai la un articol de vestimentatie. Strict personal, am cautat prin tot mall`ul o pereche de adidasi, in cele din urma mi`am luat de la Reebok. Acum sa trecem la subiect: echipamentul Sharapovei din acest an de la Roland Garros, pur si simplu urat. Cei de la Nike i`au dublat practic numarul sanilor (tzatze) Mariei, priviti imaginile de mai jos (zona subratzului), pur si simplu dezgustator.

(varianta cu trei sani, unu` a disparut , unde`o fi ghidusu? )

(mister elucidat: Sharapova tunata, doi la mijloc, si alti doi “juniori” pe lateral)

(ce superbi sunt … deja incep sa ma obisnuiesc cu ei)

“Idealul meu in viata e femeia cu mustata” … Nike inca lucreaza la asta. Mult succes.

Am un hobby: statul degeaba luni, Iun 2 2008 

Si io, ca tot omul, am un hobby, adica un lucru care imi place sa`l fac zi de zi, in ultimul timp , anume statul degeaba. Nu costa nimic, nu trebe sa iti cumperi minge, paleta, echipament,  bicicleta, motocicleta, tractorel, etc. pentru a`l practica.  Este, probabil, prima meserie din lume, in pofida deja cunoscutei fraze, “prostitutia, cea mai veche meserie”. Si, cum spuneam , o poate practica oricine, nu`ti trebe talent, iar daca il ai poti ajunge mare: imi aduc aminte de o ora de fizica in care profu` povestea cu mult patos cum un savant din asta era cicalit mai tot timpul de, cine altcineva decat nevasta`sa din pricina preocupatiei sale, siropata cu o doza considerabila de lene. Ei bine, nu e cazul meu … nu sunt savant, dar am momente in care stau si ma uit, observ multe lucruri, majoritatea nefolositoare, putine ce pot fi prelucrate in interes personal. Una peste alta, e un hobby la care tin si de care nu vreau sa ma despart prea curand, mai ales acum cand peste cateva zile va incepe europeanul.

El si ea luni, Iun 2 2008 

Povestea incepe cu el urcand scarile, satul de viata si injurand printre dinti. Ea, in bucatarie, facandu`si de mancare. Blonda, cu zambetul frumos, dar apasata de gandul unui angajament pe care si l`a luat cu ceva timp in urma. In ciuda acestui lucru, destinul lucreaza impotriva logicului, iar “the chemistry” (chimia), asa cum spune americanul, are loc pe nesimtite, dar se estompeaza pe parcurs, exact cand el imi spunea “eu ma multumesc si doar sa stau alaturi de ea”, pretentiile crescand in mod asteptat, iar ea raspunzand chinuit cu un “poate” ce`i reteza multe din nazuintele sale. Intram pe o panta descendenta, in care el alege sa evite fata care l`a naucit, iar ea insistand, motivele nu le stiu (cheia e la ea), cu telefoane si priviri galese la el, baiatul invaluit subit de melancolie … si alte cele. Povestea continua, dar intuitia mea cu puternice influente din aria femininului imi spune ca finalul nu va fi unul fericit, bat in lemn aici …