Un necaz nu vine niciodata singur. Nimic mai adevarat. In ultima vreme sunt cuprins de un un val, mai egzact tsunami, de melancolie, adus si de problemele din viata`mi personala, ce par sa se tina lant de la o vreme. Sunt singur, foarte singur … si aici nu ma refer numai la faptul ca nu am pe nimeni, in momentul in care va scriu, ci asa in general. Multa incertitudine, alimentata din plin din cotidian, de trairile si simtirile celorlalti, … multe “puncte, puncte” care vin sa ajute un labil psihic (io) aflat in pragul disperarii, un emo, lipsit insa de tunsura aia hidoasa, cu paru`n ochi (caciula de par, vorba lu` mircea badea). Zilele mele se deruleaza cu o repeziciune de neimaginat, multe lucruri fade in viata mea (si a voastra, sunt sigur), dezgustatoare din multe puncte de vedere. Stau si ma uit cum multe dintre reprezentantele sexului frumos (azi chiar n`am chef sa le numesc femei) sunt atrase de factorul economic ca o moneda ce se afla in apropierea unui magnet, care pe zi pe trece prinde din ce in ce mai mult contur … mult dezgust din partea unui ipocrit (tot io) … e ca in fabula “Cainele si catelul”. Mai are sens sa spun ca m`am cantarit, la o alta farmacie, si am 96 kg, adica cu un kil mai mult decat sapt trecuta? Mai are sens sa spun ca va urma o saptamana de infometare, alergari din ce in ce mai intense? Probabil ca nu, deoarece daca as fi un gras imputit, intr`un Land Rover, cu trei vile prin Iasi si alte 5 apartamente prin Sinaia sau mai stiu io unde, nu m`as mai obosi sa bat ca tampitul in tastatura asta prafuita, martora a multor acte de necugetat, printre care se numara si neshte bani la pariuri pusi aseara pe New York Mets. Sunt trist, toti observa asta, imi ureaza de bine, dar asta nu ajuta cu nimic … va saluta un gras, locatia Bucsinescu, misogin convins, cu dese “derapaje” in lumea femininului. Puncte, puncte …